Sisteme de operare
Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS), este un ansamblu de programe care are rolul de a gestiona și de a facilita utilizatorului accesul la resursele sistemului de calcul.
Pentru acesta, nucleul sistemului de operare este primul program încărcat în memoria calculatorului si rămâne activ pe toată durata funcționării acestuia.
Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigație rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic, precum și playerele multimedia. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardwareul) respectiv.
Sistemul de operare (SO) este o colecţie de programe de sistem folosite pentru gestionarea resurselor calculatorului şi controlarea întregii lui activităţi.
Sistemul de operare asigură legătura dintre utilizator şi calculator, copiază programele din fişierele executabile de pe disc în memoria internă, execută în ordine instrucţiunile din aceste programe şi comunică rezultatele obţinute.
Componentele unui SO sunt nucleul şi interfaţa.
Nucleul conţine toate programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului şi pentru controlarea activităţii echipamentelor şi a programelor.
Interfaţa sistemului de operare defineşte modul în care utilizatorul interacţionează cu sistemul de operare.
Interfaţa asigură comunicarea dintre utilizator şi calculator astfel:
– utilizatorul transmite comenzi calculatorului prin intermediul tastaturii sau mouse-ului
– calculatorul transmite mesaje utilizatorului prin intermediul monitorului.
– controlează execuţia programelor (încărcarea programelor în memoria internă, lansarea în execuţie şi încheiereaexecuţiei acestora)
– planifică, coordonează şi controlează execuţia mai multor programe după anumite criterii (timp de execuţie, priorităţi etc.)
– alocă resursele necesare executării programelor.
– efectuează operaţiile de intrare/ieşire.
– gestionează sistemul de fişiere.
– asigură protecţia programelor de aplicaţii.
– detectează şi corectează erorile care apar în procesul de prelucrare.
– sesizează evenimentele deosebite care apar în timpul execuţiei şi le tratează adecvat.
– asigură interfaţa cu utilizatorul, pentru a-i permite acestuia accesul pentru controlul programului, intervenţia în execuţia unor programe şi examinarea stării sistemului.
Deoarece nucleul sistemului de operare conţine programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului, el trebuie să fie în permanenţă rezident în memoria internă.
Din această cauză, la începutul fiecărei sesiuni de lucru cu calculatorul trebuie încărcat în memoria internă nucleul sistemului de operare.
Atunci când se porneşte calculatorul, un program numit preîncărcător din memoria ROM iniţializeazăechipamentele periferice, identifică configuraţia calculatorului şi caută un suport magnetic pe care să existe un sistem de operare.
Dacă găseşte, încarcă în memoria internă programul numit încărcător care se găseşte la începutul suportului şi îl lansează în execuţie.
Programele sistemului de operare vor încărca la rândul lor în memoria RAM diverse programe utilitare sau programe de aplicaţie şi le vor lansa în execuţie.
Modulul ROM-BIOS (ROM – Basic Input Output System) conţine programe de sistem esenţiale în funcţionarea unui sistem de calcul, organizate într-o mică bibliotecă de funcţii de intrare/ieşire.
Acestea asigură auto-testarea componentelor hardware, iniţializarea lor, comunicaţia între ele şi asigură încărcarea sistemului de operare de pe un suport de stocare (magnetic, optic) sau din reţea.
Ulterior secvenţei POST (Power-On Self Test) controlul este predat sistemului de operare care va oferi utilizatorului interfaţa pentru comenzi.
– monotasking
– multitasking.
– monouser
– multiuser.
– MS-DOS
– NOVELL
– UNIX
– LINUX
– WINDOWS (95/98, NT, 2000, XP, VISTA, 7, 8.1, 10).
Pentru acesta, nucleul sistemului de operare este primul program încărcat în memoria calculatorului si rămâne activ pe toată durata funcționării acestuia.
Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru (workstation), un server, un PC, un notebook, un netbook, un smartphone, un aparat de navigație rutieră, un e-book reader sau unele aparate de uz casnic, precum și playerele multimedia. Sistemul de operare joacă și rolul de gazdă pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardwareul) respectiv.
Sistemul de operare
Sistemul de operare (SO) este o colecţie de programe de sistem folosite pentru gestionarea resurselor calculatorului şi controlarea întregii lui activităţi.
Sistemul de operare asigură legătura dintre utilizator şi calculator, copiază programele din fişierele executabile de pe disc în memoria internă, execută în ordine instrucţiunile din aceste programe şi comunică rezultatele obţinute.
Componentele sistemului de operare
Componentele unui SO sunt nucleul şi interfaţa.
Nucleul
Nucleul conţine toate programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului şi pentru controlarea activităţii echipamentelor şi a programelor.
Interfaţa
Interfaţa sistemului de operare defineşte modul în care utilizatorul interacţionează cu sistemul de operare.
Interfaţa asigură comunicarea dintre utilizator şi calculator astfel:
– utilizatorul transmite comenzi calculatorului prin intermediul tastaturii sau mouse-ului
– calculatorul transmite mesaje utilizatorului prin intermediul monitorului.
Funcţiile sistemului de operare
– controlează execuţia programelor (încărcarea programelor în memoria internă, lansarea în execuţie şi încheiereaexecuţiei acestora)
– planifică, coordonează şi controlează execuţia mai multor programe după anumite criterii (timp de execuţie, priorităţi etc.)
– alocă resursele necesare executării programelor.
– efectuează operaţiile de intrare/ieşire.
– gestionează sistemul de fişiere.
– asigură protecţia programelor de aplicaţii.
– detectează şi corectează erorile care apar în procesul de prelucrare.
– sesizează evenimentele deosebite care apar în timpul execuţiei şi le tratează adecvat.
– asigură interfaţa cu utilizatorul, pentru a-i permite acestuia accesul pentru controlul programului, intervenţia în execuţia unor programe şi examinarea stării sistemului.
Încărcarea sistemului de operare
Deoarece nucleul sistemului de operare conţine programele necesare pentru gestionarea resurselor calculatorului, el trebuie să fie în permanenţă rezident în memoria internă.
Din această cauză, la începutul fiecărei sesiuni de lucru cu calculatorul trebuie încărcat în memoria internă nucleul sistemului de operare.
Atunci când se porneşte calculatorul, un program numit preîncărcător din memoria ROM iniţializeazăechipamentele periferice, identifică configuraţia calculatorului şi caută un suport magnetic pe care să existe un sistem de operare.
Dacă găseşte, încarcă în memoria internă programul numit încărcător care se găseşte la începutul suportului şi îl lansează în execuţie.
Programele sistemului de operare vor încărca la rândul lor în memoria RAM diverse programe utilitare sau programe de aplicaţie şi le vor lansa în execuţie.
Modulul ROM-BIOS
Modulul ROM-BIOS (ROM – Basic Input Output System) conţine programe de sistem esenţiale în funcţionarea unui sistem de calcul, organizate într-o mică bibliotecă de funcţii de intrare/ieşire.
Acestea asigură auto-testarea componentelor hardware, iniţializarea lor, comunicaţia între ele şi asigură încărcarea sistemului de operare de pe un suport de stocare (magnetic, optic) sau din reţea.
Ulterior secvenţei POST (Power-On Self Test) controlul este predat sistemului de operare care va oferi utilizatorului interfaţa pentru comenzi.
Clasificarea sistemelor de operare
După numărul prelucrărilor executate simultan
– monotasking
– multitasking.
După numărul utilizatorilor care au acces la SO
– monouser
– multiuser.
Exemple de sisteme de operare
– MS-DOS
– NOVELL
– UNIX
– LINUX
– WINDOWS (95/98, NT, 2000, XP, VISTA, 7, 8.1, 10).
Post a Comment